Oare cand au devenit oamenii atat de nepasatori, atat de reci si de egocentrici? Tin minte ca in copilarie se aciua din cand in cand pe langa bloc cate un caine maidanez. Toti copii din zona considerau ca este al lor si il tratau ca atare. Toti ii duceam mancare si apa, toti munceam pentru a-i face un culcus cat mai moale si mai calduros, toti ne jucam cu cainele. Acum este Ploiestiul plin de caini maidanezi si nimeni nu se uita spre ei. O multime de pui de caini care umbla bezmetici pe strazi, ai nimanui. Unul dintre ei a fost si Bruno, cainele meu. Multi altii inca mai asteapta o minune. Dar nu, nu se va intampla. Ma it la parculetul de caini. Oamenii care vin acolo au dat bani grei pe cainii lor doar pentru a se fali ca au caini de rasa, nu maidanezi, cum e al meu. Oare sunt mai cu mot ai lor? Sunt mai destepti sau mai iubitori, mai blanzi sau mai frumosi? Dati-mi voie sa va spun ca am dubii serioase. Nu, cainii de rasa nu sunt cu nimic mai presus decat cainii maidanezi, in afara de pret. Daca toti cei care vor caine ar lua un puisor dintre cei care umbla ametiti pe strazi si daca s-ar organiza actiuni de sterilizare a femelelor de ciane, in scurt timp in Ploiesti nu ar mai exista maidanezi. Dar cine
sa ma auda?
El este maidanezul meu, a doua zi dupa ce l-am cules de pe strazi.
Iar acesti pui de caine maidanez inca asteapta o minune, un om care sa le ofere un adapost contra unei vieti pline de iubire. Ati vazut priviri mai blande decat ale acestor catei maidanezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu